Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 17 iunie 2017

"VISUL UNEI LEBEDE"...

... un titlu care m-a invitat la o cautare prin arhiva textelor mele nepublicate.
Scrisesem candva, sub imperiul emotiei, pareri de specator dupa ce vazusem la Theatre Mogador, baletul Lacul lebedelor, in varianta 
controversatului coregraf englez, Matthew Bourne.

Mai intai ar trebui sa spun ca baletul, in general, il consuder a fi o arta sublima in care muzica si miscarea trupului se intrepatrund, se completeaza, se ingemaneaza asa cum doar iubirea reuseste sa o faca!
Apoi, de netagaduit, unul din marile  balete ale tuturor timpurilor este "Lacul lebedelor"!
Muzica lui Ciaikovski si libretul scris de Vladimir Berghicev și V. Ghelzer au incantat generatii de iubitori de balet si au consacrat pe veci artisti de mare valoare!

Pentru cine nu cunoaste libretul, iata cateva repere:

Povestea lui Siegfried, a Odette-ei - Odilliei si a lui Rotbart, magicianul cel rau, inspirata dintr-o veche legendă a carei sursa e controversata, a corespuns pretențiiilor compozitorului rus. 
Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit de original.
Prinţul Siegfried isi sărbătoreşte majoratul. Mama lui il anunta că a doua zi, în cadrul marelui bal organizat cu acest prilej, el trebuie să-si aleagă o soţie. Enervat sa aleaga fara sa fie indragostit, pleaca în parcul castelului. Aici, langa un lac, vede un stol de lebede. Odată ce lebedele vin lângă lac, o ocheste cu arbaleta pe cea mai frumoasa dintre ele!
E pregatit sa traga, dar se opreşte de indata, caci în faţa lui nu mai este o lebada ci o femeie frumoasa imbracata in alb cu pene de lebădă. Îndrăgostit pe loc, dansează fericit şi astfel Siegfried afla ca lebada este de fapt Odette, o printesa pe care un vrăjitor teribil, Von Rothbart, a rapit-o si a transformat-o într-o lebădă şi doar pe timp de noapte ea putea redeveni femeie!
Alte femei tinere şi fete vin şi se alătura lui Odette lângă Lacul lebedelor, lac  format zice-se din lacrimile varsate de parintii ei de când ea a fost răpită de către Von Rothbart. 

Aflând povestea ei, prinţul Siegfried, îndrăgostit nebuneşte, este cuprins de o milă teribila pentru ea. El ii declară iubirea , fapt care slăbeşte vraja.
Von Rothbart apare. Siegfried il ameninţă cu moartea, dar Odette  ii spune iubitului ca dacă Von Rothbart moare înainte ca vraja sa fie rupta, aceasta va ramane lebada tot restul vietii. Singura cale de a rupe vraja este ca prinţul sa se căsătoreasca cu Odette.
A doua zi, la bal, Rothbart - vrăjitorul-  vine cu fiica sa, Odile, îmbrăcata în negru (lebada neagra), care printului ii pare sa fie Odette. Înşelat de asemănare, Siegfried danseaza cu ea, ii declară dragostea lui şi-i spune ca intenţionează să se căsătorească cu ea. În momentul în care are loc nunta, Odette cea reală apare. Aceasta se sfarseste de durere. Îngrozit şi conştient de greşeala lui, Siegfried se arunca in lac.

Modul în care Odette apare în cele din urmă la Siegfried constituie versiunile diferite ale baletului:

Siegfried declarandu-i dragostea lui Odile,  o condamnă  fără să ştie pe Odette să rămână  lebada pentru totdeauna. 
Disperata, in ultimele sale clipe ca si femeie, ea se sinucide, sărind în lac. 
Prinţul, de asemenea, se aruncă în lac. Acest act de iubire şi sacrificiu distruge vraja lui Von Rothbart şi iubirea se inalta la cer apoteotic;
Siegfried inainteaza in apele lacului şi o imploră pe Odette să-l ierte. El o ia în braţe, dar ea moare. Apele lacului cresc si ambii sunt inghititi de ele. 

In alta varianta, Odette zboară în formă de lebădă şi Siegfried este lăsat în tristeţe şi durere, atunci când cortina cade. (
sursa:Wikipedia)


Azi insa, starnita de Provocarea de Luni a Clubului celor 12 cuvinte, m-am decis sa va prezint pareri despre acel spectacol atipic de balet, un alt fel de Lac al lebedelor, pe care l-am vazut in urma cu ... 11 ani la Paris, si al carui sinopsis sta pe lista nepublicatelor de totat timp

De ce nu l-am publicat? Din prejudecata!
Si o sa intelegeti citind mai departe.

Spectacolul vazut de mine este ceea ce  Matthew Bourne a pus in scena iscand multe controverse inca de la premiera (1995). 
Si asta din doua motive:
1 - pentru ca varianta lui se vrea o parodie cu atac nedisimulat la curtea regala britanica
2 - pentru ca lebedele sunt... barbati!

Spectacolul a fost foarte special si socant. 

Biletele le-am primit cadou pentru aniversarea mea, altfel nu m-as fi deranjat in ruptul capului sa vad asa ceva!
Azi cred ca rau faceam! Si am sa ma explic.

M. Bourne a facut din acest balet un alt fel de Lac al lebedelor, o poveste actualizata, profunda, desigur pro gay, dar invitandu-ne la o analiza sincera a ceea ce inseamna iubire in zilele noastre, ce face societatea si care sunt normele timpului, apeland la puterea imaginatiei spectatorului, pervertit si el de toate cele.

Libretul este schimbat astfel incat personajele curtii britanice sa poata fi usor de recunoscut, ideea spectacolului fiind, primordial, o parodiere a vietii familiei regale britanice... 

A se tine cont de faptul ca coregraful a pus in scena baletul la nici doi ani de la decesul printesei Diana!

Se spune ca Ciaikovski  ar fi avut inclinatii homosexuale si, plecand de la aceasta latura umbrosa a biografiei compozitorului, M.Bourne  indrazneste o varianta posibil kriptata, de ce nu de catre compozitor, nebanuita dar inscrisa undeva, ca un cod secret, facand totodata o satira a societatii britanice.

Intr-un interviu dat cu prilejul lansarii spectacolului, coregraful marturisea ca atunci cand vede o lebada dand din aripi miscarile-i viguroase ii dau senzatia de forta masculina si nicidecum de fragilitate si delicatete. Si nu e o poveste faptul ca lebada este o pasare puternica, un dusman redutabil si cu ceva inclinatii homosexuale!
Poate ca trairea secreta si interzisa a lui Ciaikovski l-a impins sa se ascunda in spatele acestei povesti... Cine stie?

NB:  Se cunoaste ca proximativ 25% dintre cuplurile de lebede negre sunt homosexuale. Masculii fura ouale altor femele sau chiar se imperecheaza cu o femela dupa care o gonesc si clocesc, respectiv cresc, singuri puii. Puii acestor cupluri au sanse mai mari de supravietuire intrucat doi masculi reusesc sa ii apere mai bine si sa acopere o portiune mai mare de teritoriu, fapt ce presupune implicit mai multa hrana. Comportament asemanator este intalnit si la pasarile Flamingo.


In spectacolul lui Bourne corpul de balet este asadar mixt.
Coregrafia pune in mod evident accentul pe relatiile intime dintre barbati si femei.
Inlocuind lebedele femei, delicate si fragile, cu un ansamblu de barbati puternici, M.B. realizeaza un amestec bizar dar reusit de eleganta, umor, mima si expresivitate pentru a ne provoca efectiv, propunandu-ne ca tema ideea potrivit careia in fata iubirii nu mai sta nimic! Iubirea adevarata se eternizeaza si omul nu mai are putere asupra sentimentului care ajunge sa-l transforme facandu-l nemuritor!

Asadar Lebada alba  nu este o femeie ci... un barbat! 

Socant, nu?!


In scena finala, lebada-barbat  moare de nefericire iar printul se sinucide.
Este un moment surprinzator care declansaza emotii puternice si neasteptate si care este extrem de bine realizat astfel incat reuseste sa alunge din gand elementul "homo", chiar si dintr-un spectator un spectator ca mine! 

In timp ce regina tine in brate trupul inert al printului, fiului sau, undeva, sus, sufletele celor doi indragostiti se intalnesc iar lebada-barbat purtandu-l pe print in brate spre ceruri, acolo unde iubirile mari ajung.
Ideea ca dincolo de moarte se intalnesc doar iubirile adevarate, mai presus de orice judecata omeneasca, dragostea transcendand, este extrem de bine pusa in scena, chiar daca asocierea ramane  cel putin excentrica pentru mine!

Intentionand parodierea, M Bourn sfarseste prin a produce o mare emotie, baletul sau facand un pas spre acceptarea iubirii ca atare, dincolo de prejudeati

Eu, desi am plecat la spectacol indoita, considerand ca e prea moderna pentru mine varianta gay a clasicului Lac al lebedelor, am iesit pana la urma din sala cu ochii in lacrimi!

Un spectacol bun este pana la urma, acela in care poti sa te regasesti emotional. Eu am simtit mesajul iubirii eterne iar faptul ca era vorba despre o iubire homosexuala nici nu a mai contat.
Fiecare isi alege singur drumul iar simtirea adevarata si pura chiar innobileaza si trece dincolo de obisnuit!
http://dai.ly/xg31c6

Va invit sa urmariti tabloul final al acestui spectacol provocator!
Apoi, orice s-ar zice, baletul acesta este sublim! 
Dincolo de orice prejudecati, daca vi se ofera ocazia... nu ezitati 
sa-l vedeti!
Va asigur ca merita.

Si totusi... care sa fie visul unei lebede?
Poate veti afla citind alte bloguri.


6 comentarii:

  1. Întotdeauna mi-au plăcut spectacolele de balet. Dar nu mai ţin minte de când n-am mai văzut niciunul "pe viu". :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Vero. Azi - cu tehnica asta noua - mergi intr-o sala la Paris si vezi un spectacol care se deruleaza live la... Londra!

      Noi mergem des la spectacole de balet caci nepoata mea cea mare e obsedata de asta... Ar dormi in sala de antrenament!(face balet de 5 ani si anul ce vine spera sa fie antrenata de o balerina renumita! Vara asta va face un stagiu - un fel de tabara de balet... In fine, un pogon de bani... dar ea este fericita si asta conteaza pana la urma!
      Nu cred ca va ajunge mare balerina - caci este fff greu - Eu cred ca are mai curand talent de coregraf... Este insa tenace, disciplinata si muncitoare! Dar cine stie ce va mai fi?

      Ștergere
    2. Şi eu mi-am dorit în copilărie să devin balerină, am luat şi oarece lecţii de balet... Nu mult, vreo jumătate de an, la un soi de şcoală particulară, după ce nu m-a lăsat mama să mă mut la liceul de coregrafie - unde s-a dus, în clasa a şaptea, prietena mea cea mai bună.
      Nu mai ştiu exact de ce am renunţat, dar ştiu că a fost hotărârea mea, într-o bună zi am zis "gata, nu mai vreau". :)
      Nici prietena mea n-a ajuns balerină, a picat la nu ştiu ce examen/selecţie care se făcea la fiecare sfârşit de an, şi s-a întors în clasa a opta la fosta şcoală.

      Ștergere
    3. Este o meserie speciala... In balet se sufera, nu se carteste, este mai rau decat in sportul de performanta! Daca nu mori de drag... e imposibil!

      Iar sa traiesti din balet este f. greu!
      O zi buna si multumesc de vizita!

      Ștergere
  2. Te-am citit cu drag, afland lucruri care altfel greu ar fi ajuns la mine. Multumesc, Cita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu multumesc pentru rabdarea de a ma citi!
      Iertare pt tarziul meu raspuns :)

      Ștergere